Arhive pe etichete: Povesti

În lumea poveștilor

Standard

          Săptămâna aceasta le-am propus iepurașilor o inițiere în tainele fabricării unor lucruri binecunoscute, cum ar fi cărțile, hârtia, pâinea sau vasele de ceramică. Ziua de astăzi a fost dedicată cărților și personajelor îndrăgite de copii. La Întâlnirea de dimineață, ne-am împărtășit preferințele de lectură. Astfel, am aflat că majoritatea celor mici preferă cărțile de povești, dar și revistele de benzi desenate sau enciclopediile despre animale. În continuare, le-am spus iepurașilor  Povestea cărții de povești, apoi am colorat imagini, la alegere, din poveștile îndrăgite (Scufița Roșie, Cei trei purceluși, Hansel și Gretel).

          După micul dejun, am continuat călătoria în lumea poveștilor cu un joc didactic având ca sarcină compunerea și descompunerea numărului șapte. Ne-au ajutat, cum era și de așteptat, cei șapte pitici din poveste, pe care Albă-ca Zăpada i-a împărțit în două grupuri și i-a rugat să meargă în pădure, după lemne pentru foc și după apă de izvor.

          În încheiere, am realizat finalitatea zilei. Iepurașii au reconstituit cele trei povești ordonând și numerotând imaginile colorate (câte șapte pentru fiecare poveste). Am legat apoi paginile și am confecționat trei cărți ce își vor găsi locul pe rafturile bibliotecii grupei.

Reclame

Unde a zburat rândunica? (Titel Constantinescu)

Standard
Welcome Swallow (Hirundo neoxena) Sherwood, SE...

Welcome Swallow (Hirundo neoxena) Sherwood, SE Queensland, Australia (Photo credit: Wikipedia)

Când s-a trezit Cip-Cirip, un vânt rece bătea, care legana frunzele copacilor şi tufele măcieşilor…
Soarele nici nu răsărise înca şi vrăbiuta Cip-Cirip îşi luă zborul spre prietena ei, rândunica:
„O să zburăm amândouă, pâna la iaz şi o să facem baie împreună”, se gândea pe drum vrăbiuţa, bucuroasă. „Ea în apă, eu în nisip”.

Căsuţa rândunicii era sub streaşina unei case, sus, sus de tot!
Cip-cirip-cirip! făcu vrăbiuţa, ceea ce pe limba vrăbiilor însemna:
„Vecinica,
Rândunică
Ieşi afară
Surioară…
Nu-i nici cald şi nu-i nici soare,
Dar e bine de plimbare…”

A stat vrăbiuţa, a mai strigat o dată, de doua ori, apoi, sfâr… a zburat spre pădure.
Frunzele copacilor începuseră să se îngălbenească şi firele de iarbă nu mai erau verzi. Vrăbiuţa simţea că e mai frig decât ieri, dar nu prea înţelegea de ce…Şi cum zbura ea, aşa, mai aproape de pământ, numai ce-o văzu pe furnică. Aceasta ducea spre un muşuroi un miez de pâine mai mare decât două furnici la un loc! Vrăbiuţa se apropie de ea şi ciripi:
„Cip-cirip, soră furnică,
N-ai vazut pe rândunica?”

Dar furnica îi răspunse fără să se oprească din drum:
— N-am văzut-o, n-am vazut-o… Du-te şi întreabă-l pe bursuc… Eu n-am timp să mă uit după rândunică. Acum îmi fac provizii de iarnă…

Vrăbiuţa zbură mai repede, pâna ce îl întâlni pe moş Bursuc. Abia ducea în gură o ramură cu frunze roşioare, ca arama. Se pregătea să-şi facă culcuşul.Vrăbiuţa se opri pe un fir de măcieş.
„Moş Bursuc, n-ai vazut
Vecinica,
Rândunica
Pe aici a trecut?”

Dar bursucul n-o văzuse pe rândunică, şi-i păru rău că n-o putea ajuta pe vrăbiuţa.

Si iar zbură vrăbiuţa, mai departe. În poiană, întâlni o sopârlă.
— N-ai văzut-o pe rândunică?… întrebă ea.
Dar nici şopârla n-o văzuse şi îi răspunse repede:
— N-am văzut-o, n-am văzut-o. N-am avut timp… Toată dimineaţa am căutat o piatră mai mare, sub care să dorm toată iarna… În sfârşit, am găsit una!Sopârla a plecat spre noul ei culcuş, iar vrăbiuţa a zbu­rat pâna la iaz la prietena ei broscuţa.

Sălciile de pe mal îşi scuturaseră toate frunzele, iar nuferii nu se mai vedeau deloc.Vrăbiuţa se opri lânga malul lacului şi strigă:
„Hai, broscuţă Oac-oac-oac,
Ieşi acum puţin din lac!
Cip ci-rip-cip-cirip…”

Si iată că broscuţa ieşi la mal…
— Bună ziua, broscuţă! ciripi vrăbiuţa. N-ai văzut pe rândunica? o caut de azi dimineată.
— Nu, n-am văzut-o! răspunse broscuţa. Oac-Oac! Mi-am făcut o căsuţă în nămolul din fundul lacului. E aşa de cald acolo! O să dorm toată iarna. Dar ce se aude? în­trebă broscuţa…
— Ia te uită, nişte păsări! N-o fi şi prietena noastra, rândunica?
— Ba da, şi eu sunt, răspunse rândunica. Şi coborî lânga ele.
— Dar unde ai fost pâna acum? întrebă vrăbiuţa… Te-am căutat peste tot şi nu te-am găsit.
— Am stat de vorba cu alte rândunici, pe nişte fire de telegraf şi ne-am făcut planul de drum.
— Cum? De ce plecaţi? — întrebară broscuţa şi vrăbiuţa.
— N-avem ce mânca la iarnă. Aici nu mai găsim nici musculiţe, nici viermişori.
— Dar o să mai vii? întrebă vrăbiuţa.
— Sigur că-o să vin,la primavara.

Vrăbiuţa era tare bucuroasă… se gândea cum să păzească mai bine cuibul rândunicii, pâna la primavară…
Si rândunica a plecat. S-a ridicat sus, sus de tot şi îm­preună cu celelalte rândunici, strânse în stol, au zburat mai departe spre tările calde.
Vrăbiuţa ciripi în urma rândunicii:
„Drum bun, rândunico!”
Apoi zbură repede spre cuib, ca să-l deretice, să aibă şi ea adapost peste iarnă.

Povestea nucii lăudaroase- Vladimir Colin

Standard
English: a walnut and a walnut core

English: a walnut and a walnut core (Photo credit: Wikipedia)

A  fost  odată  o  nucă , o  nucă … ei , ca  toate nucile ! Şi  nuca  asta  creştea  într-un  nuc . Dar  nucul  nu  mai  era  ca  toţi  nucii … Şi  ştiţi  de  ce ? Pentru  că  nucul  ăsta  se  pomenise  crescând  în  pădure  . Nu  ştiu  cum  ajunsese  acolo , printre  stejari  şi  fagi , dar  ce  ştiu  e  că  acolo  trăia  de  ani  şi  ani  de  zile . Şi uite că printre  nucile  pe  care  le  făcuse  era  şi  nuca  noastră .

     Ei , şi  într-o  bună  zi  vine  un  urs  mare , mai  mare  chiar  decât  nenea  Niţă , şi  se  întinde  sub  nuc  să  tragă  un  pui  de  somn .
     -Ah , ce  bine  o  să  dorm !  spuse  ursul  şi  se  puse  cu  burta  în  sus , cu  labele  pe  după  ceafă  şi  începu  să  sforăie : Sfârrrr-mârrr ! Sfârrr-mârrr !
     Tocmai  atunci , creanga  pe  care  tocmai  stătea  spânzurată  nuca  noastră strigă veselă :
     -Ei , nucă-nucuşoară ! Gata , poţi  să-ţi  dai  drumul , că  eşti  coaptă  bine …
     Fireşte , nuca  nu  aşteptă  să i  se  spună  de  două  ori . Se  aruncă  de  pe  creanga  ei , fără  umbrelă  sau  paraşută , se  aruncă  vitejeşte , aşa  cum  se  aruncă  nucile  şi …  drept  pe  nasul  ursului  se  opri .
    -Văleu !  răcni  ursul , deşteptat  fără  veste , dar  nepricepând  ce-l  izbise  tocmai  de  nas ( care  e  partea  lui  cea  mai  simţitoare ),  se  ridică  degrabă  şi-o  luă  la  sănătoasa .
   -Ehei , aţi  văzut  cine  sunt  eu ? strigă  atunci  nuca . Sunt  pesemne  nespus  de  puternică  dacă  până  şi  ursul  se  teme  de  mine !
   Iepurele , care  văzuse  tot  ce  se  petrecuse , se  apropie  tremurând  de  nucă  şi  o  rugă  cu  glas  stins :
  -Puternică  nucă , milostiveşte-te  de  un  biet  iepure ! … Să  nu  mă  mănânci !
  -Bine , îi  răspunse  nuca . De  astă  dată  te  iert , dar  vezi  să  nu  mă  superi  prea  tare  şi  să  nu-mi  mai  ieşi  înainte  că  de ! nu  ştiu , zău …

   Veveriţa  se  rugă  şi  ea , plângând :

   -Of  şi  of , puternică  nucă !  Îndură-te  şi  de  o  biată  veveriţă … N-o  mânca  nici  pe  ea !
   -Ia  ascultaţi , făpturi  neroade ! se  supără  de  astă  dată  nuca . Ce , vreţi  să  mă  lăsaţi  să  mor  de  foame ? … Păi , mâine  o  să  vină  lupul  să  mă  roage  să-l  cruţ , apoi  mistreţul , apoi  cine  mai  ştie  care  alt  neisprăvit … Şi  eu ? V-aţi  gândit  că  şi  eu  trebuie  să  mă  hrănesc ? Doar  sunt  o  nucă  adevărată , o  nucă  puternică , o  nucă … Ehei , ce  ştiţi  voi !
   Iepurele  şi  veveriţa  o  luară  la  fugă  şi  vestiră  înspăimântaţi  că  s-a  sfârşit  cu  pacea  pădurii . S-a  ivit  o  dihanie  cumplită , una  care  pare  mică  şi  neînsemnată , dar  care  mănâncă  urşi , lupi  şi  mistreţi , cum  ai  înghiţi  un  fir  de  iarbă ! Toate  sălbăticiunile  se  zăvorâră  în  vizuinile  lor , aşteptând  cu  inima  strânsă  ca  dihania  cea  cumplită  să  li  se  ivească  înaintea  porţilor . În  pădure  se  lăsase  o  tăcere  grea   şi  nici  măcar  păsările  nu  se  mai  încumetau  să  cânte . Iar  în  tăcerea  aceea  se  auzeau  când  şi  când  nişte  ţipete  grozave :
   -Unde-s  lupii , urşii  şi  mistreţii ? Unde-s  leii , zmeii  şi  balaurii ? … Vreau  să  le  trag  o  mamă  de  bătaie  şi  să-i  înghit  pe  nemestecate ! Aşa  striga  nuca  de  răsuna  pădurea  şi  nici  lupii , nici  urşii , nici  mistreţii , ba  nici  chiar  leii , zmeii  şi  balaurii  nu  cutezau  să  crâcnească .
   Dar  într-o  zi  veni  un  băieţel , se  plimbă  prin  pădure , găsi  nuca  şi , după  ce-i  sparse  coaja,  o  mâncă .
Joc : Eu  spun  una,  tu  spui multe
•Nucă – ……….
•Urs – …………
•Iepure – …………
•Pădure – ………….
Găseşte însuşiri pentru următoarele personaje :
Iepure : ………..
Veveriţă : ………..
Urs : …………..
Nucă:………..
Realizează un desen care să prezinte o întâmplare din poveste .
Modifica finalul poveştii