Arhive pe etichete: observare

Zambile colorate, zambile parfumate

Standard

         Vedeta activității integrate de astăzi a fost zambila ”colorată și parfumată”. După ce, la întâlnirea de dimineață, cei mici s-au salutat înmânându-și un buchețel parfumat, în scenă au intrat suratele lor din ghiveci, zambilele violet. Iepurașii au observat cu interes planta, am identificat împreună părțile acesteia, am precizat caracteristicile și rolul fiecăreia. 12          Activitatea a continuat la centrele de activitate deschise. La sectorul Știință, cei mici au completat imaginea plantei cu părțile absente (rădăcina și bulbul), prin desen, apoi au colorat frunzele și florile.

SAM_6753          La Artă au redat plastic imaginea zambilei prin dactilopictură, iar la Construcții au aplicat tehnica mozaicului.

43Am reținut:

-Zambila este o plantă decorativă care înflorește primăvara.

Părțile plantei:

Rădăcina-este firoasă, fixează planta în pământ, abosarbe apa și substanțele hrănitoare din pământ;

Bulbul-este o tulpină care crește în pământ, aici se adună apa și substanțele hrănitoare;

Tulpina aeriană– verde, lungă, subțire, netedă;

-se rupe ușor;

-susține florile;

Frunzele-alungite, înguste, netede, de culoare verde;

-sunt ”bucătăria plantei”;

Florile-micuțe, cu mai multe petale, așezate de jur împrejurul tulpinii, în partea de sus a  acesteia;

-pot avea diferite culori (roz, albe, violet, albastre, galbene etc);

-sunt puternic parfumate, atrag insectele.

-Zambilele cresc în grădini, parcuri sau în ghivece, ca plante de interior.

-Ca și alte plante, zambilele au nevoie de lumină, căldură și apă pentru a se dezvolta armonios.

-Oamenii le cultivă pentru înfrumusețarea grădinilor, parcurilor sau a locuințelor. Nu sunt plante comestibile (nu sunt bune de mâncat).

”Struguri galbeni, aurii, roșii, negri, brumării”

Standard

Struguri galbeni, aurii,
Rosii, negri, brumării,
I-a copt toamna sus, în vii.
Haideți să-i mâncăm, copii!

      Cu acest îndemn și-au început iepurașii prima zi a săptămânii dedicate fructelor de toamnă. Activitatea a debutat la întâlnirea de dimineață, când cei mici au primit coșul cu roade dulci al celui mai darnic anotimp. Cum strugurii păreau să nu mai aibă loc în coș, dornici să fie gustați de copii, am dat startul activității ce avea să integreze Domeniul Științe și Domeniul Estetic și Creativ.

       La sectorul Știință, preșcolarii au observat strugurii din coș (forma și structura ciorchinilor, mărimea, greutatea, forma, culoarea și mărimea boabelor, mirosul și gustul, structura acestora-coajă, miez, semințe ), au aflat că strugurii proaspeți conțin multe vitamine, dar pot fi consumați și sub formă de compot, dulceață sau în prăjituri. Din sucul de struguri (must) se prepară vinul. Înainte de a-i consuma, trebuie să îi spălăm foarte bine, la fel cum facem cu fiecare fruct.

        La sectorul Artă, iepurașii au pictat ciorchini de struguri prin tehnica picturii cu dopul de plută, combinată cu tehnica dactilopicturii, iar la Construcții au realizat ciorchini colorați prin tehnica mozaicului.

          Am reținut:

-Strugurele este fructul viței-de-vie. Vița-de-vie este o plantă care crește pe câmp sau în grădinile oamenilor.

-Strugurii sunt ciorchini de formă triunghiulară, alcătuiți din mai multe boabe.

-Boabele pot avea formă rotundă sau ovală, pot fi galbene, verzi, roz sau violet închis.

-Boabele sunt acoperite cu o coajă subțire, netedă, lucioasă. În interior se află miezul și câteva semințe mici.

-Miezul este zemos, dulce, are un miros plăcut.

-Semințele sunt mici, tari, nu se consumă.

-Strugurii sunt bogați în vitamine. Pot fi consumați proaspeți (după ce i-am spălat bine) sau sub formă de suc, dulceață, compot, în diferite deserturi.

-Din struguri se prepară mustul și vinul.

 

 

”Mărul”

Standard

         Zâna Toamna a trecut astăzi pe la noi și ne-a lăsat un coș plin cu tot felul de fructe dulci și parfumate. După ce am făcut cunoștință cu fiecare, ne-am prezentat și mărului  rumen, jucăuș, care ne tot ruga să îl rostogolim de la unul la altul, ca pe o minge. Jucându-ne de zor cu el, am observat că este roșu, rotund și destul de tare încât degețelele noastre să nu îl poată modela așa cum fac cu plastilina. Ne-am mutat apoi la sectorul Știință, unde se mai aflau și alte mere, de culoare galbenă sau verde. Aici am văzut ce se află în interiorul mărului. Coaja subțire, netedă, acoperă miezul, alb-gălbui. În mijlocul fructului se află sâmburii, mici, tari, de culoare maro,  ascunși într-un fel de cămăruțe care formează cotorul. Am  gustat cu nerăbdare feliuțele parfumate, ne-a plăcut gustul dulce-acrișor.

       Am aflat că merele cresc în copacul numit măr, dar dacă nu avem un măr în grădină, le putem cumpăra de la piață sau de la magazinele alimentare. Înainte de a le mânca nu trebuie să uităm să le spălăm bine, bine de tot, ca să nu ne îmbolnăvim. Din mere, gospodinele pot să prepare plăcintă, dar și compot, suc sau gem. Merele au multe vitamine, ne ajută să creștem și să fim sănătoși.

După pauza de masă, am modelat mere din plastilină, la sectorul Artă, apoi, la sectorul Construcții, am meșterit și coșulețe pentru merele modelate.

 

,,Acesta sunt eu! ” (Corpul omenesc)

Standard

          Săptămâna aceasta vom explora tainele corpului nostru. Pentru început, am observat părțile corpului, am identificat organele de simț și am descoperit rolul acestora. Am aflat care sunt principalele sisteme/organe din corp (creierul, inima, plămânii, rinichii, stomacul, intestinele), le-am localizat și am vorbit despre cum întrețin acestea viața. Iepurașii și-au ascultat inima bătând, și-au luat pulsul, și-au cercetat amprentele, și-au pipăit oasele articulațiilor, au învățat să respire corect, au aflat ce se întâmplă cu alimentele după ce sunt inghițite și cum elimină organismul substanțele de care nu mai are nevoie.

          Am continuat activitatea la cele trei sectoare deschise. La  Știință, am rezolvat o fișă având ca sarcini completarea unui desen cu părțile corpului, colorarea adecvată a ochilor și a părului, imprimarea amprentelor.

           La Artă, am modelat un copil (am insistat asupra redării tuturor părților corpului, mai ales a detaliilor de la nivelul capului).

           La Bibliotecă, iepurașii au răsfoit enciclopedii despre corpul omenesc.

Rândunica a sosit!

Standard

Astăzi, le-am vorbit iepurașilor despre una dintre păsările călătoare care, primăvara, se întorc pe meleagurile noastre: rândunica,  pasărea ce ne înveselește diminețile însorite cu trilurile ei.

Rândunica este o pasăre mică, ce are capul și spatele de un negru-albăstrui, pieptul alb și gușa roșcată. Coada este terminată cu două pene mai lungi, așezate în forma unui V.  Hrana este reprezentată de insecte, adunate din zbor.

Rândunica își construiește cuibul,  în general, la streașina caselor, din pietricele mici și pământ, după care îl căptușește cu paie sau puf. Depune apoi maxim șase ouă din care ies puișori. La început, până să învețe să zboare singuri și să își caute hrana, aceștia sunt hrăniți de către părinți cu insecte mici.

Se spune că, dacă o rândunică și-a făcut cuib la streașina casei tale, e bine să ai grijă de el pentru a nu aduce necaz asupra familiei.

Am găsit și câteva filmulețe utile pentru această activitate:

Iar aici, vă propun un cântecel despre rândunică:

,,A venit la noi o vulpe” (activitate integrată)

Standard

             Ziua de azi a început vesel pentru iepurași. Denis, năstrușnic nevoie mare, a intrat pe ușă, a salutat și, după ce și-a așezat gentuța în dulap, s-a ascuns sub o măsuță, fără să scoată un cuvânt. Toți au sărit în gura mare: ,,Doamna, doamna, uite ce face Denis!” (încă nu au înțeles că la mine nu funcționează pâra, ,,reclamantul” nealegându-se cu cine știe ce recompensă pentru asta 🙂 ). ,,Ce s-a întâmplat, Denis?” Întreb eu, surprinsă, recunosc, de gestul neașteptat. Răspunsul a fost la fel de neașteptat. ,,Mi-e frică de vulpea de la noi din clasă”, a mărturisit Denis șăgalnic, ieșind de sub masă cu un zâmbet victorios în colțul gurii (la centrul tematic trona o planșă mare, ilustrând o familie de vulpi).
,,Aventura” a continuat la întâlnirea de dimineață, când le-am explicat copiilor care este diferența dintre animalele sălbatice și domestice (animalele domestice trăiesc pe lângă casa omului, acesta le asigură hrana și adăpostul, animalele sălbatice trăiesc în sălbăticie, își poartă de grijă singure). Puși în situația de a a indica un animal sălbatic preferat, majoritatea au ales, așa cum era și de așteptat, vulpea, vedeta zilei. Așa că am încercat să o cunoaștem mai bine, folosind pentru început o planșă ilustrând o familie de vulpi.
Copiii au indicat părțile corpului vulpii și particularitățile acestora. Au aflat că vulpea este mai mică decât câinele obișnuit și evident mai mică decât lupul, rudele sale. Corpul său este acoperit cu blană. Deși vulpea e considerată a fi roșcată, de fapt coloritul său prezintă o mare varietate (de la roșcat aprins până la galben-cenușiu). Vulpea are o coadă lungă și stufoasă, cu vârful alb.

Red Fox (Vulpes vulpes)

Red Fox (Vulpes vulpes) (Photo credit: Wikipedia)

           Vulpea mănâncă animale mici: șoareci de câmp, veverițe, iepuri , păsări etc. Detectează prada chiar și fără să o vadă (după miros sau după sunet), dar nu aleargă după ea, ci sare asupra sa, cu labele din față, ca pisicile. Majoritatea vulpilor ucid deseori mai mult decât pot mânca la o singură masă și îngroapă ce le prisosește, urmând a reveni altă dată la locul cu “provizii”.  Filmulețul ilustrând o vulpe la vânătoare de șoareci i-a încântat peste măsură pe copii, dovadă că au cerut să îl revadă de câteva ori.

La fel și cel reprezentând momente semnificative din viața unei familii de vulpi (mama are grijă de pui, îi supraveghează în timp ce aceștia se joacă, tatăl se întoarce de la vânătoare cu o veveriță, puii își dispută prada, la sosirea serii mama își îngrijește puii, le curăță blana, îi cheamă la culcare în vizuină.)

Puii se nasc în vizuini subterane. De obicei, vin pe lume câte cinci frați. Puii de vulpe sunt orbi la naștere, ochii lor deschizându-se abia după a doua săptămână de viață. Părinții sunt foarte grijulii cu micuții: mama este mereu în preajma puilor pentru a îi apăra, iar tatăl pleacă la vânătoare pentru a asigura hrana întregii familii.
Oamenii  vânează vulpile,  aceste animale fiind considerate ,,hoți de găini”, dar și pentru blana lor deosebit de frumoasă.
În încheierea activității, copiii au ascultat cântecul ,,Vulpea și gâsca” și l-au reținut cu ușurință.