Astăzi le-am propus iepurașilor o temă în ton cu vremea mohorâtă de săptămâna aceasta. Activitatea nu a fost însă nici pe departe mohorâtă, cei mici bucurându-se nespus că au făcut cunoștință cu acuarelele. Degețelele lor au chemat ploaia și au ajutat florile să crească, pe ritmurile cântecului interpretetat de Monica Anghel.
”Vine ploaia: pic, pic, pic!”
Și noi am sărbătorit astăzi, la grădiniță, 164 de ani de la nașterea marelui poet al românilor. Activitatea a debutat cu o prezentare a vieții și a operei eminesciene, pe înțelesul celor mici. Astfel, preșcolarii au privit fotografii ale poetului, ale părinților săi și ale casei memoriale de la Ipotești. Au aflat că Eminescu s-a născut pe 15 ianuarie, cu peste o sută de ani în urmă, fiind al șaptelea copil al unei familii cu unsprezece copii. Părinții săi se numeau Gheorghe și Raluca Eminovici. A avut o copilărie fericită, petrecută în casa părintească din Ipotești. Mihai Eminescu a scris poezii, multe dintre acestea având ca temă natura (codrul – ,,pădurea”, lacul acoperit de nuferi, cerul înstelat, izvoarele, florile albastre apar deseori în scrierile sale). Cele mai cunoscute de către copii sunt Somnoroase păsărele…, Revedere, Scrisoarea III. Este și autorul unui basm, Făt-Frumos din lacrimă. Printre prietenii lui Mihai Eminescu s-a numărat și marele nostru povestitor, Ion Creangă, autorul binecunoscutelor povești Punguța cu doi bani, Capra cu trei iezi, Ursul păcălit de vulpe, Fata babei și fata moșneagului și al Amintirilor din copilărie.
În continuare, cei mici au ascultat poezia Ce te legeni…, recitată de alt mare scriitor român, Mihail Sadoveanu, apoi o interpretare inedită a poeziei Somnoroase păsărele… .
În încheierea activității, iepurașii au recitat, la rândul lor, versurile care i-au impresionat și au colorat imagini inspirate de textul poeziei.
Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele –
Noapte bună!
Doar izvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace;
Dorm şi florile-n grădină –
Dormi în pace!
Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce –
Fie-ţi îngerii aproape,
Somnul dulce!
Peste-a nopţii feerie
Se ridică mândra lună,
Totu-i vis şi armonie –
Noapte bună!
Mii de albine, sute de fluturi,
Zeci de copii aleargă pe câmp,
Mii de culori, sute de flori,
Dar doar una e primăvara!
Soarele-apare, iarba răsare,
Câmpu-nverzește, pomu-nflorește.
Pasărea cântă, copilul zburdă ,
Ziua-i mai lunga și noaptea mai scurtă.
Astăzi, la Întâlnirea de dimineață, iepurașii au aflat că și animalele comunică între ele, chiar dacă nu vorbesc. Ele își ,,spun” anumite lucruri prin sunete sau prin diferite mișcări. Activitatea integrată de astăzi a avut ca scop exersarea pronunțării corecte a unor sunete, îmbogățirea vocabularului, dezvoltarea capacității copiilor de a face legături simple (între glas, mișcare și animalul respectiv). Sarcina jocului desfășurat în prima parte a activității a fost recunoașterea animalelor imitate și reproducerea onomatopeelor corespunzătoare glasului acestora. Copiii au primit jetoane cu animale domestice și sălbatice (fiecare copil, un jeton). Am imitat, pe rând, glasul diferitelor animale și le-am adresat întrebarea: ,,Cine este?”/,,Cine face așa?” Copiii care aveau jetoanele corespunzătoare au recunoscut animalele, apoi au reprodus glasul acestora (individual și în colectiv). În a doua parte a jocului, le-am propus copiilor să imite, la rândul lor, diferite animale (onomatopee, mișcări), publicul având ca sarcină recunoasterea animalului imitat. La final, am ascultat cântecul ,,Graiul animalelor”, pe care sperăm să îl putem cânta singuri până la sfârșitul săptămânii.
Am descoperit si alte filmulete utile pe această temă, pe care le vom viziona în zilele următoare.
Ziua de azi a început vesel pentru iepurași. Denis, năstrușnic nevoie mare, a intrat pe ușă, a salutat și, după ce și-a așezat gentuța în dulap, s-a ascuns sub o măsuță, fără să scoată un cuvânt. Toți au sărit în gura mare: ,,Doamna, doamna, uite ce face Denis!” (încă nu au înțeles că la mine nu funcționează pâra, ,,reclamantul” nealegându-se cu cine știe ce recompensă pentru asta 🙂 ). ,,Ce s-a întâmplat, Denis?” Întreb eu, surprinsă, recunosc, de gestul neașteptat. Răspunsul a fost la fel de neașteptat. ,,Mi-e frică de vulpea de la noi din clasă”, a mărturisit Denis șăgalnic, ieșind de sub masă cu un zâmbet victorios în colțul gurii (la centrul tematic trona o planșă mare, ilustrând o familie de vulpi).
,,Aventura” a continuat la întâlnirea de dimineață, când le-am explicat copiilor care este diferența dintre animalele sălbatice și domestice (animalele domestice trăiesc pe lângă casa omului, acesta le asigură hrana și adăpostul, animalele sălbatice trăiesc în sălbăticie, își poartă de grijă singure). Puși în situația de a a indica un animal sălbatic preferat, majoritatea au ales, așa cum era și de așteptat, vulpea, vedeta zilei. Așa că am încercat să o cunoaștem mai bine, folosind pentru început o planșă ilustrând o familie de vulpi.
Copiii au indicat părțile corpului vulpii și particularitățile acestora. Au aflat că vulpea este mai mică decât câinele obișnuit și evident mai mică decât lupul, rudele sale. Corpul său este acoperit cu blană. Deși vulpea e considerată a fi roșcată, de fapt coloritul său prezintă o mare varietate (de la roșcat aprins până la galben-cenușiu). Vulpea are o coadă lungă și stufoasă, cu vârful alb.
Red Fox (Vulpes vulpes) (Photo credit: Wikipedia)
Vulpea mănâncă animale mici: șoareci de câmp, veverițe, iepuri , păsări etc. Detectează prada chiar și fără să o vadă (după miros sau după sunet), dar nu aleargă după ea, ci sare asupra sa, cu labele din față, ca pisicile. Majoritatea vulpilor ucid deseori mai mult decât pot mânca la o singură masă și îngroapă ce le prisosește, urmând a reveni altă dată la locul cu “provizii”. Filmulețul ilustrând o vulpe la vânătoare de șoareci i-a încântat peste măsură pe copii, dovadă că au cerut să îl revadă de câteva ori.
La fel și cel reprezentând momente semnificative din viața unei familii de vulpi (mama are grijă de pui, îi supraveghează în timp ce aceștia se joacă, tatăl se întoarce de la vânătoare cu o veveriță, puii își dispută prada, la sosirea serii mama își îngrijește puii, le curăță blana, îi cheamă la culcare în vizuină.)
Puii se nasc în vizuini subterane. De obicei, vin pe lume câte cinci frați. Puii de vulpe sunt orbi la naștere, ochii lor deschizându-se abia după a doua săptămână de viață. Părinții sunt foarte grijulii cu micuții: mama este mereu în preajma puilor pentru a îi apăra, iar tatăl pleacă la vânătoare pentru a asigura hrana întregii familii.
Oamenii vânează vulpile, aceste animale fiind considerate ,,hoți de găini”, dar și pentru blana lor deosebit de frumoasă.
În încheierea activității, copiii au ascultat cântecul ,,Vulpea și gâsca” și l-au reținut cu ușurință.
Un cântec care i-a încântat pe iepurași, chiar dacă nu au reușit să învețe prea bine versurile. Mai exersăm 🙂
Săptămâna aceasta s-a terminat așa cum a început pentru iepurași, cu gândul la marea sărbătoare ce se apropie, dar mai ales la Moș Crăciun. Chiar dacă suntem mici, și la noi pregătirile sunt in toi. Astăzi ne-am gândit să modelăm covrigi pentru colindători. Și pentru că e prima dată când încercăm așa ceva, ne-am antrenat cu plastilină. Data viitoare vom face covrigi adevărați, numai buni de mâncat abia scoși din cuptor.
Astăzi, în zvon de colindă, iepurașii au pictat. Brăduți. Sub atingerea degețelelor talentate, aceștia au prins viață, împodobindu-se pe dată cu globulețe multicolore.
Acasă și la grădiniță 